Vizita copiilor la dentist este, decele mai multe ori, o provocare, atât pentru părinți cât și pentru medic. Teama celui mic este de multe ori explicată fie de un tratament anterior dureros și traumatizant, fie de amenințări venite din partea părintilor: “Daca nu ești cuminte, te duc la doctor”. De aceea, recomand părinților să vină la propriile lor tratamente însoțiți de cei mici. Astfel, copilul se familiarizează cu atmosfera din cabinet, poate cerceta lucrurile care îi stârnesc curiozitatea și, nu în ultimul rând, vede că mama/tata nu pățește nimic rău, nu suferă și nu îi este teamă. Toate astea, alături de faptul că cel mic poate vedea că nu este forțat să facă nimic din ceea ce nu vrea, îi dau copilului încredere și se reduce anxietatea pentru ședința când chiar el va fi pe scaunul dentar. De asemenea, o metodă de a preveni spaima copilului în ceea ce privește dentistul (sau orice alt medic) este să nu ne amenințăm niciodată copiii că, dacă nu sunt cuminți, îi ducem la doctor să le facă injecție.
Prin aceasta, involuntar, se inoculează copilului ideea că doctorul este bau-bau și mersul la doctor este un lucru inspăimântător. Consider că este total greșită această abordare în educația copilului. Cel mic trebuie învățat că la doctor mergem ca să ni se facă bine, ca să nu ne doara dințișorii și ca acolo nu i se intamplă nimic rău.
Un alt aspect de luat în seamă atunci când mergeți cu copilul la dentist este halatul alb. Psihologii susțin că simpla vedere a halatului alb stârnește teamă în sufletul copilului, acesta fiind asociat cu ideea menționată mai sus – doctor, injecții, durere. Puteți ruga medicul dentist, înainte să ajungeți cu copilul în cabinet, să își dea jos halatul alb și să poarte orice altă culoare sau model.
Asigurați-vă că atunci când alegeți dentistul care să-l duceți pe cel mic, că este o persoană care iubește copiii, care are răbdare și este capabil să stabilească o bună comunicare cu copilul. Atitudinea medicului poate fi decisivă în buna reușită a vizitei în cabinet. Acesta trebuie să aibă răbdarea necesară de a explica pas cu pas ce urmează să facă, toate într-o manieră cât mai dulce și în termeni cât mai simpli, ca micul pacient să nu fie luat prin surprindere cu nimic și să nu se sperie. O mare importanță în decursul lucrurilor o are MINCIUNA. Copilul nu trebuie mințit că nu îl va durea dacă știm sigur că va simți un pic de durere. Este mult mai bine, după parerea mea, să îi explicăm calm și clar celui mic (dacă este cazul) că îl va durea puțin, dar totul se va termina repede și este spre binele lui. Dacă mințim că nu doare și…doare…cel mic nu va avea niciodată încredere în medicul care îi lucreaza si orice întâlnire va fi scăldată în lacrimi. Dacă știe la ce se așteaptă, chiar dacă asta e durerea, este automat mai relaxat și atunci când i se va spune că de data asta nu doare, va știi sigur că asta este adevarul și va sta linistit pe scaunul dentar. Contrar, o dată pierdută încrederea celui mic, nu mai este nimic de facut pentru a-l convinge că lucrurile nu sunt atât de negre pe cât par.
În concluzie, o atitudine corectă atât din partea părinților, cât și a medicului, un halat colorat și sinceritate totală, plus o vizită de “cunoaștere” a cabinetului înainte de tratament sunt rețeta succesului în ceea ce privește întâlnirea celui mic cu dentistul.